„M-au lovit cu pumnii în faţă”, “Mi-au tras cu bastonul peste picioare”, “M-au bătut pentru că nu am vrut să mă dezbrac”, “M-au forţat să dezbrac slipii chiar dacă aveam ciclu”, “M-au ţinut fără apă”, “M-au judecat în 5 minute”, “M-au condamnat fără vină”. După asta, majoritatea au rostit aceeaşi frază: „Am plecat din Moldova şi nu mai vreau să revin”. Spusele aparţin unor fete de 20 de ani care în aprilie 2009 au fost supuse primei anchete poliţieneşti şi primului proces judiciar, scrie Ziarul de Gardă.
Olga Scorici e în Italia acum. Cu sora şi cu mama ei. Moldova îi aminteşte de cea mai grea experienţă pe care a trăit-o în cei 20 de ani de viaţă. Pentru că în Moldova a avut loc 7 aprilie. Pentru că a fost arestată fără nicio explicaţie. Pentru că a fost forţată să se dezbrace în faţa poliţiştilor. Pentru că a fost bătută atunci când a refuzat să se dezbrace. Pentru că nu a avut în celulă măcar săpun şi apă ca să se spele de privirile şi râsetele poliţieneşti. Pentru că judecătorul nu a întrebat-o nimic şi a condamnat-o la 5 zile de detenţie. Pentru că nu a avut voie să îşi informeze părinţii despre toate câte i s-au întâmplat. Pentru că l-a văzut prima dată în viaţă pe tatăl său plângând: atunci când a găsit-o într-un izolator poliţienesc la 200 de kilometri de casă.
„Am înţeles de la gazda unde stătea Olga că nu a ajuns acasă la 7 aprilie. Am mers a doua zi la Poliţie şi am dat-o în căutare. Mi-a zis cineva că s-au făcut arestări la Chişinău. M-am dus la Comisariatul Central, am cerut să vorbesc cu un şef. M-au data afară ca pe un câine. Erau foarte mulţi părinţi afară, plângeau, strigau. M-am gândit atunci că nu ne dau copiii pentru că i-au bătut. Am strigat să vină şeful afară şi i-am spus în faţă că au bătut copiii şi îi ţin ascunşi sau i-au omorât”, îşi aminteşte tatăl Olgăi.
